duminică, 8 noiembrie 2009
Candy mountain
febra usculara, durere de glezne, gat spate, toate rezultatele unei super petrecere, poze and details later, until then 2 links:D have fun...and welcome to candy mountainnnn
miercuri, 21 octombrie 2009
Nostalgia verii a ramas, frumoasa amintire fara glas..
Mesajul acesta l-am primit in urma cu cateva minute, tristetea si melancolia impreunate cu acesta, m-au convins sa scriu cateva randuri pe blogul demult uitat. Iti multumesc copile cretz pentru mesaj, desi trist, un zambet fin mi-a luminat fata.A fost o vara frumoasa, plina si calduroasa.
Vama, Breaza, Breaza si iar Breaza,Mozart, toate cu povestile lor, iti amintesti tu oarepisica miorlaitoare, pisipoancele si cotoii musculosi?:)
miercuri, 17 iunie 2009
Rapel
Plimbare si ...rapel. Cu cristi dupa noi(asta insemnand automat echipament necesar ptr. rapel) am pornit la o plimbare:), pana la primul pod mai solid, unde am scos echipamentul si tzop atarnam ca maimutzele. A fost fun, pacat ca nu am gasit un pod mai inalt,data viitoare poate avem norocul sa facem rapel dupa podul care trece peste Teleajan(in drumul spre Cheia). Caldura coplesitoare ne-a facut o sete cumplita asa ca a trebuit sa scoatem apa dintr-o fantana foarte adanca are avea o galeata mare, Alexandra a vrut neaparat sa surprinda ''momentul de chin''. Rapel(check), urmeaza tiroliana pe Cheile Rasnoavei si caiac pe Snagov(nu m-am lasat).
sâmbătă, 13 iunie 2009
Sfarsit de an scolar si cirese-cercei:)
A mai trecut un an...cum?simplu, timpul s-a scurs, crestem,experimentam,suferim, ne bucuram, traim putin dar intens. Timpul reprezinta dupa parerea mea un val, imens, cu bune si cu rele dar care are o singura directie. Poestez mai joc o poezie(Mircea Cartarescu) si vreo 2 poze de la festivitatea de sfarsitului de an a Liceului de Arta carmen Sylva Ploiesti. Felicitari celor care au terminat si mult succes la bacalaureat si pe viitor.
Cirese-cercei(foto mai jos) sunt cercei facuti de mine, gaicile de cercei de care am prins cate o coditza cu 2 cirese adevarate. Dezavantaje: erau super grele si toata lumea vruia sa le manance:D
Era timpul florilor
cu vremea, ai capătat statutul de mare putere.
cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade, consulate şi reprezentanţe
iar azi, pe şoseaua dorinţelor mele
îţi trimiţi ochii albaştri ca două mercedesuri spălate proaspăt
cu parbrizele înfulecând frunzişul roz de castani.
ai devenit o mare putere străină.
din zodiac, sateliţii tăi mă fotografiază în mii de poziţii, îmi spionează secreţia insulinei
iau interviuri până şi trusei mele de bărbierit
şi îmi învrăjbesc de moarte numele cu prenumele, vârsta cu sexul
anotimpul cu troleibuzul, tiroida cu steaua
pe când în crivăţul de pink floyd îmi beau cu orbire cafeaua.
de-acum, până şi şoferului tău mă adresez cu efendi
până şi lustragiului tău îi dau voie să-mi zică băiete
îi spun da, massa, guleraşului tău cu dantelă
îi croiesc şi agrafei tale de păr rochii din zeci de metri pătraţi de vitrină
vin într-un suflet când lenea ta clopoţeşte...
parcă eşti un păun, cu bucureştiul înfoiat în spatele tău.
hoteluri clipind, damele pâlpâind, pietrele din pavaj absolvind cibernetica
ministerele, institutele, tarabele respirând pulberea aurie a cinematografelor dizolvate
în aer
amurgurile cele mai galbene
zorii cei mai negri
moartea cea mai statistică rostogolindu-şi buclele prin fundaţiile
şi canalele şi metrourile şi anemia şi stressul albastru
al magazinelor de radiouri, televizoare, pick-up-uri, casetofoane,
microfoane, discuri, căşti, şteckere, prize amestecate în saliva unei
nostalgii de culoarea locomotoarelor de serviciu încremenite lângă
peroanele gării obor
şi până şi pensionarii cântarelor de precizie
şi toţi invalizii care vând ilustrate în relief şi lozuri în plic
s-au lepădat de mine pentru râsul tău înţolit, sastisit,
inamic.
lasă-ţi lumea ta uitată,
aşterne un strat de pudră peste imperiul tău ieşit ca un coş pe tenul bronzat al amiciţiei
noastre
declară-mă independent,
să mă descurc cu rezervele mele de manioc, patate şi tapioca,
converteşte-mă în ceva mai puţin dureros,
înveleşte-mă cu o florească mai caldă,
flutură-ţi pleoapa ca o scânteie electrică şi îndoaie-ţi genunchiul
ca să îmi pot pune în fine pe roate
afacerea mea cu ezitări colorate
în serile acelea care, zice-se mai revin...
(era timpul florilor
era anotimpul dragostei
era deceniul războiului nuclear
era crima perfectă din zece mâine mititei
era ali-baba şi cei douăzeci şi patru de ani
era pieptul tău gri trecând cu un decibel de rasă în zgardă
era o flacără de magneziu îmbrăţişând o petardă.)
ai devenit, femeie, o mare putere străină.
ai devenit marea iubire a plămânilor mei
ploaia mea te curbează în orice boabă, apartamentul meu este cutia ta de pantofi
ţie îţi trimite în fiecare zi ura mea trandafiri cu bilet,
pre tine moartea te iluminează
imperiu bancar şi discret,
cauciucată zarază.
cu vremea, ai capătat statutul de mare putere.
cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade, consulate şi reprezentanţe
iar azi, pe şoseaua dorinţelor mele
îţi trimiţi ochii albaştri ca două mercedesuri spălate proaspăt
cu parbrizele înfulecând frunzişul roz de castani.
ai devenit o mare putere străină.
din zodiac, sateliţii tăi mă fotografiază în mii de poziţii, îmi spionează secreţia insulinei
iau interviuri până şi trusei mele de bărbierit
şi îmi învrăjbesc de moarte numele cu prenumele, vârsta cu sexul
anotimpul cu troleibuzul, tiroida cu steaua
pe când în crivăţul de pink floyd îmi beau cu orbire cafeaua.
de-acum, până şi şoferului tău mă adresez cu efendi
până şi lustragiului tău îi dau voie să-mi zică băiete
îi spun da, massa, guleraşului tău cu dantelă
îi croiesc şi agrafei tale de păr rochii din zeci de metri pătraţi de vitrină
vin într-un suflet când lenea ta clopoţeşte...
parcă eşti un păun, cu bucureştiul înfoiat în spatele tău.
hoteluri clipind, damele pâlpâind, pietrele din pavaj absolvind cibernetica
ministerele, institutele, tarabele respirând pulberea aurie a cinematografelor dizolvate
în aer
amurgurile cele mai galbene
zorii cei mai negri
moartea cea mai statistică rostogolindu-şi buclele prin fundaţiile
şi canalele şi metrourile şi anemia şi stressul albastru
al magazinelor de radiouri, televizoare, pick-up-uri, casetofoane,
microfoane, discuri, căşti, şteckere, prize amestecate în saliva unei
nostalgii de culoarea locomotoarelor de serviciu încremenite lângă
peroanele gării obor
şi până şi pensionarii cântarelor de precizie
şi toţi invalizii care vând ilustrate în relief şi lozuri în plic
s-au lepădat de mine pentru râsul tău înţolit, sastisit,
inamic.
lasă-ţi lumea ta uitată,
aşterne un strat de pudră peste imperiul tău ieşit ca un coş pe tenul bronzat al amiciţiei
noastre
declară-mă independent,
să mă descurc cu rezervele mele de manioc, patate şi tapioca,
converteşte-mă în ceva mai puţin dureros,
înveleşte-mă cu o florească mai caldă,
flutură-ţi pleoapa ca o scânteie electrică şi îndoaie-ţi genunchiul
ca să îmi pot pune în fine pe roate
afacerea mea cu ezitări colorate
în serile acelea care, zice-se mai revin...
(era timpul florilor
era anotimpul dragostei
era deceniul războiului nuclear
era crima perfectă din zece mâine mititei
era ali-baba şi cei douăzeci şi patru de ani
era pieptul tău gri trecând cu un decibel de rasă în zgardă
era o flacără de magneziu îmbrăţişând o petardă.)
ai devenit, femeie, o mare putere străină.
ai devenit marea iubire a plămânilor mei
ploaia mea te curbează în orice boabă, apartamentul meu este cutia ta de pantofi
ţie îţi trimite în fiecare zi ura mea trandafiri cu bilet,
pre tine moartea te iluminează
imperiu bancar şi discret,
cauciucată zarază.
duminică, 26 aprilie 2009
20 aprilie
Cu intarziere voi scrie cateva cuvinte despre scurta vacantza de Paste, cand s-a nimerit a fi si ziua mea pe care am petrecut-o acasa, la mosie cu fratele meu si alti prieteni la paulesti la iarba verde si tennis. A fost frumos, soare, verdeatza, ganganii si mai ales sentimentul de vacantza care din pacate s-a sfarsit destul de rapid. Multumesc foarte mult parintilor si fratelui meu pentru clipele frumoase, cadourile si atmosfera
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
